Dupa asa o pauza lunga,cred ca a venit vremea sa mai scriu si eu ceva.
Incep prin a va spune ca in ultimul timp am cunoscut oameni minunati si mi-am facut noi prieteni foarte buni.
Spre rusinea mea,i-am cam uitat pe cei vechi. De fapt,nu i-am uitat...doar am luat o mica pauza in a mai conversa cu ei.
Imi cer scuze,vechii mei prieteni,ca v-am neglijat si promit sa conversam mai mult in noul an,iar pentru vechii mei colegi,promit ca vin sa va vizitez cat mai repede posibil.
Si pentru ca este vremea promisiunilor,promit sa postez in fiecare saptamana pe blog (BTW: Am nevoie de ideiiiiii)
Va urez fericire,sanatate si noroc in anul ce abia a inceput!
Va pupilicious,Raluca Prodan
Raluca Prodan-Personal Blog
miercuri, 16 ianuarie 2013
sâmbătă, 18 august 2012
Oameni sinceri...
Am fost de curand la o petrecere,unde a fost chemat sa ne incante,renumitul Gigel Frone.
Un om simplu,un om ale caror bucurii sunt aplauzele noastre.
Foarte vesel si cu o atitudine pozitiva ne-a facut sa dansam nebuneste pe melodii grecesti,romanesti,mexicane etc.
Un singur lucru este clar: scena il iubeste!
Sa-l aplaudam pe Gigel Frone!
duminică, 8 iulie 2012
Gânduri. . .
Stau si ma gandesc...oare cum este posibil sa iubesti atat de mult pe cineva? Sa il/o ierti pentru lucrurile oribile pe care ti le-a facut? Sa poti trece peste aceste lucruri,care,facute de persoana de care esti indragostit,au reusit sa-ti farame inima in milioane de cristale? Sa o zdrobeasca cu atata cruzime,de atatea ori...
Oare suntem prea slabi si nu putem renunta la o iubire toxica?
Eu,sincer,nu vreau sa cred ca sunt slaba,vreau sa fiu puternica asa cum m-a invatat tati.
Dar cum pot sa uit pe cineva,care tot timpul apare in viata mea? Care de fiecare data cand aproape reusesc sa trec peste,revine in viata mea fara a-mi da prea multe explicatii.
Nu inteleg ce se intampla.
Nu inteleg ce este in mintea mea,in inima mea,ce e cu mine...
As vrea sa stiu de ce iert atat de mult. Dar cine imi poate raspunde la aceasta intrebare?
Nimeni...daca nici eu nu pot,dar altcineva?
E greu sa ai inima ravasita.
E greu sa te straduiesti sa o tot lipesti,iar el sa apara din nou si sa o "strice" iar.
Stiu ca este numai vina mea.
Sunt constienta,oare, ca imi fac rau doar pentru a avea cateva clipe de fericire?
Da,sunt,iar asta este cel mai trist lucru...
xoxo,Raluca
Oare suntem prea slabi si nu putem renunta la o iubire toxica?
Eu,sincer,nu vreau sa cred ca sunt slaba,vreau sa fiu puternica asa cum m-a invatat tati.
Dar cum pot sa uit pe cineva,care tot timpul apare in viata mea? Care de fiecare data cand aproape reusesc sa trec peste,revine in viata mea fara a-mi da prea multe explicatii.
Nu inteleg ce se intampla.
Nu inteleg ce este in mintea mea,in inima mea,ce e cu mine...
As vrea sa stiu de ce iert atat de mult. Dar cine imi poate raspunde la aceasta intrebare?
Nimeni...daca nici eu nu pot,dar altcineva?
E greu sa ai inima ravasita.
E greu sa te straduiesti sa o tot lipesti,iar el sa apara din nou si sa o "strice" iar.
Stiu ca este numai vina mea.
Sunt constienta,oare, ca imi fac rau doar pentru a avea cateva clipe de fericire?
Da,sunt,iar asta este cel mai trist lucru...
xoxo,Raluca
miercuri, 6 iunie 2012
Oare chiar atat de josnice sunt unele persoane?
Stiu ca multi dintre elevii liceului la care studiez se vor uita maine la mine cu o privire de parca m-ar impunge,dar asta este . . .
De curand a fost ziua liceului.S-a organizat un concurs in care fetele concurau impotriva baietilor si invers.
La proba artistica,baietii au ales sa ma imite pe mine.
Cum a spus si un distins domn profesor:"Nu au deloc imaginatie.".
Desi nu m-au intrebat daca sunt de acord cu asta,nu am facut comentarii negative. Chiar vroiam sa ma amuz pe seama acestui lucru. Eram chiar absurda daca ma suparam ca ma imitau pe melodia "Sophie"(cum spuneau ei la inceput).
Baietii imi tot spuneau ca o sa plang,ba chiar imi spuneau si unele versuri din pantomima lor.
Trecand peste toate acestea,cu o zi inainte de festivitate,aflu ca pantomima baietilor,la indemnul unui domn profesor,continea cuvinte urate. Atunci am scris un e-mail unui alt domn profesor,spunandu-i ca sunt nemultumita si ca mi se pare o bataie de joc ce se intampla in aceasta scoala.
A doua zi,prietena mea cea mai buna,Amelia,s-a dus sa-i ceara explicatii domnului profesor implicat in aceasta chestie. Bineinteles ca pana sa ajungem noi la scoala pantomima a fost schimbata si toti au negat ca ar fi fost vorba de mine.
Am aflat de la protagonistul pantomimei tot ce vroiau sa spuna despre mine,toate acele cuvinte urate.
Pe aceasta cale ii multumesc ca s-a impotrivit sa faca un lucru atat de josnic.
Oare atat de frustrati sunt unii elevi care fac parte din aceasta scoala? Oare atat de lipsite de moralitate sunt unele cadre didactice?
Le urez bafta in viitor si ne vedem peste cativa ani,baieti!
xoxo,Raluca
De curand a fost ziua liceului.S-a organizat un concurs in care fetele concurau impotriva baietilor si invers.
La proba artistica,baietii au ales sa ma imite pe mine.
Cum a spus si un distins domn profesor:"Nu au deloc imaginatie.".
Desi nu m-au intrebat daca sunt de acord cu asta,nu am facut comentarii negative. Chiar vroiam sa ma amuz pe seama acestui lucru. Eram chiar absurda daca ma suparam ca ma imitau pe melodia "Sophie"(cum spuneau ei la inceput).
Baietii imi tot spuneau ca o sa plang,ba chiar imi spuneau si unele versuri din pantomima lor.
Trecand peste toate acestea,cu o zi inainte de festivitate,aflu ca pantomima baietilor,la indemnul unui domn profesor,continea cuvinte urate. Atunci am scris un e-mail unui alt domn profesor,spunandu-i ca sunt nemultumita si ca mi se pare o bataie de joc ce se intampla in aceasta scoala.
A doua zi,prietena mea cea mai buna,Amelia,s-a dus sa-i ceara explicatii domnului profesor implicat in aceasta chestie. Bineinteles ca pana sa ajungem noi la scoala pantomima a fost schimbata si toti au negat ca ar fi fost vorba de mine.
Am aflat de la protagonistul pantomimei tot ce vroiau sa spuna despre mine,toate acele cuvinte urate.
Pe aceasta cale ii multumesc ca s-a impotrivit sa faca un lucru atat de josnic.
Oare atat de frustrati sunt unii elevi care fac parte din aceasta scoala? Oare atat de lipsite de moralitate sunt unele cadre didactice?
Le urez bafta in viitor si ne vedem peste cativa ani,baieti!
xoxo,Raluca
duminică, 3 iunie 2012
Doi ochi
Am gasit acest fragment pe un alt blog si mi se pare superb.Imi dau lacrimile citindu-l.
Doi ochi ii priveau in suflet asa cum nu mai privise nimeni niciodata. Doi ochi vii care o trezeau la viata, a caror lumina inima ei o sorbea particula cu particula. Nu mai auzea cuvintele, nu mai simtea miscare,nimic nu se mai intampla in jur. Si daca isi oprea respiratia pentru cateva secunde? Momentul acela cerea o liniste totala. Parca fusese oarba toata viata ei, parca traise intr-o lume paralela. Parca acum ceva se schimbase, parca era mai vie ca niciodata, parca vroia sa puna un lacat peste inimile lor. Parca timpul se oprise si el sa se minuneze se imaginea perfecta a intregului regasit. Timpul trebuia sa mearga mai departe insa, dar ea il tragea de maneca si il implora sa nu o lase doar cu o amintire. Timpul se trase cu brutalitate din stramtoarea ei disperata si o lasa singura.
Se lasa ceata intre ea si amintirile ei. Urmau sa isi piarda din claritate si frumusete.
xoxo,Raluca
Doi ochi ii priveau in suflet asa cum nu mai privise nimeni niciodata. Doi ochi vii care o trezeau la viata, a caror lumina inima ei o sorbea particula cu particula. Nu mai auzea cuvintele, nu mai simtea miscare,nimic nu se mai intampla in jur. Si daca isi oprea respiratia pentru cateva secunde? Momentul acela cerea o liniste totala. Parca fusese oarba toata viata ei, parca traise intr-o lume paralela. Parca acum ceva se schimbase, parca era mai vie ca niciodata, parca vroia sa puna un lacat peste inimile lor. Parca timpul se oprise si el sa se minuneze se imaginea perfecta a intregului regasit. Timpul trebuia sa mearga mai departe insa, dar ea il tragea de maneca si il implora sa nu o lase doar cu o amintire. Timpul se trase cu brutalitate din stramtoarea ei disperata si o lasa singura.
Se lasa ceata intre ea si amintirile ei. Urmau sa isi piarda din claritate si frumusete.
xoxo,Raluca
miercuri, 30 mai 2012
De ce iubiti femeile-Mircea Cratarescu
Un articol destul de interesant,ce imi place foarte mult. Citindu-l,imi dau seama ca suntem cele mai importante fiinte pentru barbati.
......"Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirimea lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie.Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor"....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)